Potrivit unei evaluări confidențiale prezentate de Pentagon Congresului american, curățarea completă a minelor din Strâmtoarea Ormuz ar putea dura până la șase luni. O jumătate de an în care economia globală ar putea rămâne blocată într-o stare de tensiune continuă, chiar dacă războiul s-ar opri mâine, scrie Washington Post.
Informația, dezvăluită în cadrul unei ședințe secrete pentru parlamentari americani, este poate cel mai clar semnal de până acum că impactul conflictului dintre SUA și Iran nu va dispărea odată cu un eventual acord de pace. Din contră, efectele ar putea continua până la finalul anului — sau chiar mai mult.
Problema minelor marine plasate de Iran în Strâmtoarea Ormuz
Estimarea Pentagonului a stârnit nemulțumiri atât în rândul democraților, cât și al republicanilor. Pentru că, dincolo de calculele militare, realitatea este simplă: prețurile la combustibil ar putea rămâne ridicate mult timp, iar consecințele politice sunt inevitabile. Într-un an electoral tensionat, decizia lui Donald Trump de a declanșa conflictul începe să coste. Sondajele arată o populație divizată, iar promisiunea de a evita războaiele externe pare tot mai îndepărtată.
În centrul crizei se află Strâmtoarea Ormuz — una dintre cele mai importante rute energetice ale planetei. Înainte de conflict, aproximativ 20% din petrolul mondial tranzita această cale îngustă dintre Golful Persic și Oceanul Indian. Astăzi, însă, este un teritoriu minat, la propriu.
Oficialii americani le-au spus parlamentarilor că Iranul ar fi plasat cel puțin 20 de mine marine în zonă. Unele dintre ele au fost lansate de la distanță, folosind tehnologii moderne de ghidaj GPS — o metodă care face detectarea extrem de dificilă. Altele au fost amplasate manual, de pe bărci mici, într-o strategie care combină tehnologia cu tactici clasice de guerilă navală.
Pentagonul evită să comenteze public aceste estimări, iar Comandamentul Central al SUA păstrează tăcerea. Casa Albă trimite întrebările înapoi către armată. În spatele acestor răspunsuri evazive se ascunde însă o realitate complicată: nimeni nu știe exact cât de extins este câmpul minat și cât va dura curățarea lui completă.
Teheranul refuză negocierile
În același timp, retorica rămâne agresivă. Donald Trump insistă ca Iranul să renunțe la programul nuclear, să predea uraniul îmbogățit și să redeschidă complet strâmtoarea. A avertizat că, în caz contrar, consecințele vor fi „la un nivel fără precedent”.
De cealaltă parte, Teheranul neagă că ar fi plasat mine și refuză negocierile cât timp blocada navală americană continuă. Mai mult, oficialii iranieni susțin că SUA încearcă să forțeze o capitulare economică și militară.
Între aceste poziții ireconciliabile, realitatea din teren este una periculoasă. În ultimele zile, traficul maritim a devenit imprevizibil. După o scurtă perioadă de reluare timidă a transporturilor, navele au început din nou să evite zona, mai ales după ce forțele iraniene au deschis focul asupra unor petroliere și au declarat încă o dată strâmtoarea închisă.
Curățarea minelor nu este doar o operațiune militară — este un efort titanic. Oficialii americani iau în calcul utilizarea elicopterelor, dronelor, navelor specializate și a scafandrilor experți în dezamorsarea explozibililor. Fiecare metru de apă trebuie verificat, fiecare obiect suspect analizat. Este o muncă lentă, riscantă și costisitoare.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, susține că forțele americane distrug navele iraniene suspectate că ar amplasa mine cu „precizie nemiloasă”. Dar chiar și aceste acțiuni nu pot elimina rapid pericolul deja existent.
Trump, declarații ce par prea optimiste
Experții avertizează că efectele economice vor fi inevitabile. Chiar dacă strâmtoarea nu este complet blocată, simpla prezență a minelor creează un climat de teamă. Asiguratorii cresc costurile, companiile evită traseul, iar căpitanii de nave refuză să riște. „Nu vor fi prea mulți dispuși să traverseze”, spune analistul Richard Nephew.
În acest context, declarațiile optimiste ale lui Trump — că minele ar fi fost deja îndepărtate sau sunt pe cale să dispară — par mai degrabă o încercare de a calma piețele decât o reflectare a realității din teren.
Între timp, armistițiul a fost prelungit pe termen nedeterminat, iar liderul de la Casa Albă susține că regimul iranian este „grav divizat” și trebuie să vină cu o propunere clară. Dar semnalele din Teheran arată exact opusul: reticență, neîncredere și pregătire pentru o confruntare prelungită.
În final, miza acestui conflict nu mai este doar militară sau diplomatică. Este una globală. Pentru că în adâncurile din Strâmtoarea Ormuz nu sunt doar mine.
Este blocată o arteră vitală a economiei mondiale. Și, odată cu ea, echilibrul fragil al unei lumi care depinde, mai mult ca oricând, de stabilitate.
Sa o tina tot asa👏👏👏
Pana ies toti ieuropeni în strada.👏👏👏